Poezie
Obscur
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Stau negrul spatelui oglinzii de cristal,
Să sorb, de-i fir, de rău în chipul alb, oval,
Să strâng însingurat tipar de amintiri...
Ce-n zilnic se succed în alta și alte firi.
Sunt smoala argintată cu spate la perete,
Un zid amorf și dur, neînțelegând regrete,
Ce atârnă în cui pe-o sticlă... lumină răsfrângândă
În priviri de stări diforme, schimbate ziua lungă.
Sunt ca retina, neagră, cu văz într-o pupilă,
Obscur, fără lăcaș, întins sticlă fragilă,
Un nevăzut ce vede orice i se perindă...
Te așteptând din nou, spânzurat zid... pe-o grindă.
11.05.2013
00992
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Obscur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14058048/obscurComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.