Culori

Mă întreb de verdele domină totul,

Căci se mai pierde, un timp, de frig,

Sau e albastrul de oceane, mări,

Căci de la cer nu-i, e-o himeră,

Transpusă de-ochi uman, o sferă

Cu translucidu-n căutări

De-un creier, ce digeră-n bleu de-azur aprig,

Sau este alb de nori, ori aisberguri, creozotul,

Că restul e puțin; ceva gălbui de la nisipuri,

Sau tonuri bej cu gri, de piscuri frișcă

Și roșu pasager de împăduriri, sau jungle în flăcări,

Ori con de lavă auriu, în negru, de la bec în noapte...

Cam asta-i tot, culoare de-univers, de locatari în slipuri

Ce nud acoperim, să-l colorăm, artiști, ca într-o morișcă,

De ascunsul de adevăr, descoperit intim, până la lăcrămi

De înmuiat penel, în goașe de iubiri spuse în șoapte,

Pe-o stâncă, c-ochiuri de ape; e ”noi”, minunea, peste cinci, cu a șasea amestecate... șapte!

10.05.2013