Poezie

Așteptare

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

1 min lectură·4 octombrie 2014

Mediu

Aștept să-mi spui, ca-n ultima instanță,

Ce-mi ceri ca să mai stai cu mine,

C-am martori mulți să îți câștig creanță

Să crezi ce-ți zic; ce mult țin eu la tine.

M-am dus să mângâi chipuri pe altare

Și m-am pierdut cu mintea sărutându-i,

Visând mistificat pe tine, arătare

Ca o fecioară, suflet implorându-i.

Stau prosternat în lenea inerției,

Privind alei, neștiuți trecători,

Să nu te pierd de apari, cum pierderea avuției

Când crezi c-o ai, la fel, de atâtea ori.

Opresc femei ce-ți seamănă pe stradă

Și explodez la zgomotul de pași,

Când step pe lespezi sună-n serenade...

Cum mersul ce-ai când vii, sau când mă lași.

Îmi pun în tâmple glasul cu al tău ton

Și mi-l mixez în șoapte auzite,

Ce întorc mereu cum disc de-un gramofon...

Sunt pâlnie, mă umplu, îs ”tu” ispite.

Îmi curg vederi, pe închis, deschise pleoape...

Stau răsturnat pe ovalul din retină

Crucificat, până ce lacrimi, ape

M-arunci, să pic și nu am nicio vină.

Te strâng în așternut, miros de pernă

Și adorm drogat de-un iz împarfumat,

Pierdut subit... și-am corpul o cavernă,

S-aștept să-mi umpli timp, însingurat.

10.05.2013

00915

Daniel Aurelian Rădulescu. “Așteptare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14057199/asteptare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.