Poezie

Frica

Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!

1 min lectură·31 august 2014

Mediu

Ce înseamnă frica pentru o țară;

Să-și dea tot, trup, pentr-un popor,

Să-l aibă scut pe contur, sfoară

Pe margini... brâul salvator?

Popor, ce înseamnă; fără frică

Să-și crească fii, s-apere țară,

Dându-se tot, rege, vlădică...

Să fim NOI și ce vrem... de afară?

Oare de ce străbuni slăvim

-Puși poze în file de istorii-

Ce și puțini de-au fost, iubim

Viteaz, nu frica? Ai noștri!... Glorii!

Ori, doar străbunii au fost popor

Și nu ne-a mai rămas o țară,

Dacă în prezent -nu viitor,

Neștiut-... frica ne doboară?

Ne pierdem ființa zi de zi,

Lași, pierdem până a începe;

De-o frică, fără a ști ce-o fi?...

În jur, sunt toți buni!... Noi, otrepe?!?

Intrăm perdanți pe stadioane,

Putori, fricoși -că-s mici sau mari-

Și-n muncă creăm doar... baloane;

Idei fabricăm, din guri... tari!

Suntem retivi, doar narcisiști,

Cu frica de acceptat idei,

Neștiind că nu putem; artiști,

A conturna adevăr!... Noi, zei!

Nu învățăm din experiențe

-Ce alții, în jur, le-au petrecut-

Și rău fricoși de competențe,

Nu le asumăm; furăm știut!

Păcat, doar suntem toți egali

-La fel de înalți- noroc ne pică!

Neîncrezători potențiali;

Pământ, de Soare, n-are frică!!!

27.03.2013

00889

Daniel Aurelian Rădulescu. “Frica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14055099/frica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.