Poezie

Genom

Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!

1 min lectură·24 august 2014

Mediu

Am țara în mine, îs țară eu,

Drapel, cu tot, de curcubeu.

Mă țin lipit de toți, o vamă,

Întegru dintr-un tată, o mamă,

Pictați de timp, pe același loc

Roșind pământ de busuioc

Printre un galben crud de spice,

Înțepând cer, să se ridice

Se picurând albastru-n pâini,

Storcând din glod crăpate mâini

Să scoată aur în culori,

Diverse, între poieni de flori

Păscute de zimbri, de ciute,

De miere urs pom să sărute.

Curat mă spăl în apa mării,

Vapor mă urc pe Omul zării,

Dansez pe Dunărea Albastră

Și-am Basarabia fereastră...

Sunt tot o ușă larg deschisă,

Un primitor; ura-i proscrisă!

Doar dragoste-s rămas să mor...

Să-mi apăr țară... Îs un popor!

26.03.2013

00863

Daniel Aurelian Rădulescu. “Genom.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14054754/genom

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.