Poezie
Roman
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Sunt dornic să scriu un roman,
Dar am o frică neînțeleasă,
De atâtea pagini stând să iasă
Dintr-un anonimat tiran.
Că-i parcă o pedeapsă scrisul
De coale lungi, cu personaje
De eroii buni, sau derapaje...
S-aleg happy end, sau ucisul!?
Și truda n-ar fi peste poate,
Că nu-s nici rime, versuri, strofe,
Ritm, iamb, nu se cer apostrofe...
Nici stiluri n-ai... să le știi, toate!
Mister de foi, ca un tiran,
Un dictator, făcându-mi frică;
Cine o citi, la o adică,
O proză fadă, de roman?
Erou, să fie tot un Dan
Și cineva ar da vreun ban?...
Nu’ș ce-mi veni, așa taman?!
Nu știu?... E-un subiect... viclean?!?
26.03.2013
00912
0