Poezie
Plângere de nevinovăție pentru pierderea eternității
Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!
1 min lectură·
Mediu
Alerg nebun spre stația ”La moarte”
În cursa mea de spectator fugar,
Cu capul gol de neputință, gust amar
De a fi nevinovat de ce nu pot deține; soarte!
Stau condamnat degeaba la pedeapsă,
Ce n-o am, decât de alții aș fi născut
Și n-am luat vieți, să mi se ia a mea; scăzut
Din timp, ce-am unul, unica-mi sinapsă!
Nu știu, nu-i Constituție Universală
De respect pentru ființa-mi, nu-i nici o transparență
De a-mi decide, singur, prin bine, experiență...
Nu altuia la mână, neîntemeiat vasală?
Mi se pun vini, în spate, ani, întâmplător, boală!
Mi se va spune, că, ce este piere, moare,
Dar eu nu sunt la fel, eu dețin rațiune;
Gândesc cu minte, suflet, sunt o perfecțiune...
Am învățat ce-i dreptul, să m-apăr și mă doare!
Sunt un Hristos, în fond, nu o râmă, oarecare!...
24.03.2013
00755
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Plângere de nevinovăție pentru pierderea eternității.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14054374/plangere-de-nevinovatie-pentru-pierderea-eternitatiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.