Poezie

Regrete

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

1 min lectură·23 iulie 2014

Mediu

Nu mai sunt plopii pe drumu-nspre casă,

Doar unul rămas e, stingher, fără soț.

Nici vis nu mai mi-e liceana frumoasă

Și nu-s judecăți, să condamn timpul hoț.

Nici loc nu mai este la marginea mării,

S-adormi infinit, nu mai e niciun dor

Să stingă plăpând lăcrimările sării

Din pleoape, brăzdând doar rămasul fior.

Catarge s-au dus, nicio velă-i umflând

Priviri obosite, de un timp anticar.

Nici file nu întorc, nu sunt cărți străbătând

Imagine ițite de minți, pline har.

Și codrii-s prăvale în uitare de drag,

Lăsând luminișuri în raze, arzând.

Nici vechiul cioban nu mai are toiag,

Că fagul, stejar, nu-i mai sunt... se furând.

Albastra de floare, doar iris rămasă,

Se șterge înspre mat, cristalinul dispare

Și teiul în aur, nu mai e iz de casă...

Asfalt, ciopârțit pas, e pe-aleea ce doare.

Luceafăr e singur și acuma pe boltă

Și derm încrețește în lucirea sa rece.

Nici scris nu mai e, nu-s scrisori de revoltă...

Doar unii-s, de-ai mei și un timp care trece!...

11.03.2013

001.054

Daniel Aurelian Rădulescu. “Regrete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14053332/regrete

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.