Poezie
Neștiut
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Mă cheamă ”neștiut”, n-am stea, n-am nume
Pe cerul înstelat, în abisul mării-n spume.
Nu strigă nimeni să-i răspund, nicicine
Și de-ar țipa e-n van, nimeni nu vine.
Alunec peste clipele nenumărate,
Ce-n cont le trece al meu dușman, etate.
Plutesc cu capu-n nori, în atâtea ploi,
Să-mi spăl din vise, caut... ”amândoi”!
Mai salt din când în când pe-o sârmă
Și dezechilibrat îmi pierd elanul, cârmă.
Pășesc tot mai agale, să n-ating jaloane
Întinse peste tot, mă pierd printre cotloane.
Cu ochii închiși petrec întunecime
Să treacă, nopți spre zilele sublime;
Când mă ascund în mine fără voie,
Un ignorat de toți... Înamorat nevoie!
Am doar un licărit pe ape învolburate
Și înot livid în lacrimi, am mâinile crăpate,
Dar tot le întind, cât încă am sânge-n vine,
S-ajung, să te ating... Te am numai pe tine!
Mă sparg nisip de-o plajă, ce trupul ți l-ar ține!...
26.06.2012
00868
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Neștiut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14043208/nestiutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.