Poezie

Duble

Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!

2 min lectură·15 ianuarie 2014

Mediu

E unu-unu, unul ce l-ai știi și tu;

neisprăvit, fără pereche, nevrutul nimănui,

de-al dracului ce e! Cu siguranță, nu

e omul potrivit... Să-și pună pofta-n cui!.

Doi-doi, sunt siguri cuplul ideal;

amorezați până la dramă, caști

unul spre altul. Doar ceva fatal

i-ar putea despărți... O intrigă, ce-o naști!?

Trei-trei, Doamne și toți trei, e adulter

din prea mult ignorant; că nu-i prietenie

nici în basme... Așa am fost dotați, cu caracter

incert, făcând eres din sfânta poezie!

Patru-patru, pare-a fi schimb de cupluri;

ceva tare, nu tabuuri, nici de-i nota la extemporale...

Tendința viitorului; perversiuni de trupuri

cu mințile plecate spre interese doar pecuniare, corporale!?!

Cinci-cinci, e summum de hmm, IQ înalt;

de licean plecat să fie cadru militar

ce se descurcă doar în doi... Cel ce din salt

și cu nevastă, ajung și magistrat și ”ales”, parlamentar!?

Șase-șase e-o atenție mărită, o prevestire

importantă... Ar bate tot; e poartă-n casă

nouă, răsturnată. Este însăși ieșirea

la toate dublele-n infatuarea lor meschină, crasă!

Cu toate, îs zarul, osul găurit în puncte

și aruncat de mult, se pare, nu se știe

de către cine?! Împarte tot în marile, mărunte

existențele, pe tabla-ntinsă; pământ, glie!!!

Până atunci, duble, sunt oca veche, o șmecherie!

17.06.2012

00895

Daniel Aurelian Rădulescu. “Duble.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14042249/duble

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.