Poezie
Dogoritor pețit
Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!
1 min lectură·
Mediu
Când Soarele se culcă-n Lună,
Argint fecioarei dă în dar;
Sărut cu aur cere mână
Să-i pună inel, pe cleștar.
Dar mândra, suava și fragila
Își ascunde fața-n voal sfioasă
Și alungă pe flăcău, copila...
Stingheră-n noaptea răcoroasă.
Se duce suflet arzător
Topindu-și trist căldura-n rază,
Din inima cu atât amor,
Ce-n zile lungi îl scânteiază...
... Tânjind, c-odată o fi schimbare,
Aruncă-n nopți cristale Lunii;
Să-i stea pe boltă însoțitoare,
Să-nmoaie sufletul minunii.
Și tot se-ntoarce Soare într-una
În clară zi, să-și verse focul,
Iar nopțile să-ncânte Luna
Cu argint și perle, își tânjind locul...
... În inima misterioasei, o noapte și-o găsi norocul?!?
17.06.2012
00841
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Dogoritor pețit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14042053/dogoritor-petitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.