Poezie

Repetabil negru

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

1 min lectură·10 ianuarie 2014

Mediu

S-a răspândit soarele-n geamuri din ferestre

pătate-n bej-gălbui, infipte-n întuneric

ce învăluie culoarul întins printre căpestre

simțite-n tropot orb, de-auz, în teamăt sferic.

E-un cor de broaște-n rut pe heleșteu-n luciu

ca un metal cu lustru, din când în când oglindă,

ce sparge-n clipocit și muște-n pont de astuciu

zburlesc în zborul scurt... O undă, lin colindă.

În sus e-un negru pal c-un nasture de lună

și găuri mici, cum perle, de-o ojă sidefată

zdrențuiesc purul lai, ce poți să-l ții în mână

și să-l zdrobești în pumn, să-și scurgă seva toată.

Și gândul trece vis, în spatele luminii,

în carourile încinse de-un neștiut mister

ce se consumă-n tern, trupul în prag ruinii,

ce-o ține încătușată; o noapte... în efemer...

... Soare ce iar se ascunde și negru-i iar eter,

deci totu’ e și veșnic și pururi scurt... Oh, cer!

16.06.2012

00953

Daniel Aurelian Rădulescu. “Repetabil negru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14041914/repetabil-negru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.