Poezie
Cimitir
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Eterul morților din seve,
Oprite-n ultimul depou,
Se emanând nopțile, aieve,
Prin fantomaticul cavou.
Alei de pași pierduți sub cruci
De-o lume-n vârste înghețate,
Se perindând în vis, năluci
Din inimi plânse, rugi ’nălțate.
E viața moartă-n firi ovale
De timp ce n-a ales vechime;
Cu poze veșnice actuale
Din chip voalat, fără asprime.
O grădiniță-n flori sădită,
Răspândind morții în polen,
Miere, nectar... cruce învechită
În lemn, lângă un monument, solemn.
Egalitatea nu-i transmisă
Nici dincolo de sol, nu-i cer,
Iar reînvierea-i compromisă
De mult... Doar jindu-i... efemer!
Oraș ce-ntr-una doar primește
Făr-a permite evadare;
E-un rai de leș ce odihnește
Într-un etern inert... iertare.
E depotoarul ecologic
De îndrăgostiți ce nu-și dau mâna,
Unde trecutu-i antologic;
Poate îngropa omor, minciuna!
Din loc în loc pământu-i reavăn
Printre eșarfe alb-pătate
De jurământ, regretând seamăn
Uitat... cum florile-s uscate.
Este și loc de reunire
Impusă, ori poate mult voită,
Cu nume pus sub răstignire
Și-o dată, ce se vrea înnoită...
E ultimul dineu de fast,
Locul de veci în amintiri,
Ce încet dispar ca un balast,
Răscolit doar de pomeniri.
O lume uriașă adună
Tenebrele-n subsol, în șir,
Nesimțitoare în Soare, Lună...
Fără tic-tac, ceas... cimitir.
15.06.2012
00992
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 197
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Cimitir.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14041777/cimitirComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.