Poezie
Fierbinte vis de-o vară
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
2 min lectură·
Mediu
În diminețile de vară
Se îngână zi cu noapte în triluri
Și parcă inima-i ușoară,
Cu gând de evadat, exiluri.
În vara miezului de zi,
În zumzetul, concert de gâze,
Ai dor de-amici; cu ei să fii
Printre beri reci, soții mofluze.
Amiază-după, în plină vară,
Anină pleoape-n ațipire
De-o toropire ”fraîche”, bizară,
Cu iarba rece-n contopire.
Seara de vară, în amurg,
E-o briză fină, iz de flori
Și simți că suflete se curg
În melancolicu-n fiori.
Vara, în miez târziu de noapte,
Se aude muzică de dans
Și râsu-ai zice că-i în șoapte...
Pieptul, un fluture-n balans.
În noaptea atât de scurtă a verii
Și dragoste pare ardentă,
Scăldată-n apele plăcerii...
Misterios, mai corpolentă!?
În ziua verii, lungă, caldă
Și timp și spațiul dilatând,
În bronzul mării ce se scaldă
Și dragostea-i mai multă... în gând!
Și nopțile de vară-s scurte;
Parcă de umbre n-ar fi loc,
De mii de raze stând s-amurte
Ascunse, înspre un zori de foc.
S-ar spune scurt, că vara, viața
Este mai lungă, dogorândă;
O fi albastrul cer, verdeața,
Sau cânt... de-al inimii flămândă?
Vara-i un vis trăit în zile,
Iar zile-au visele mai lungi;
Și-n vis femeile-s copile,
Iar anii-n vis, sunt mai prelungi...
10.09.2012
00962
0