Poezie

Geriatric

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

1 min lectură·19 decembrie 2013

Mediu

E ascuns subtil călăul și zilnic mutilează,

Ca parașuta-n salt, ce cade nedeschisă,

Cu corzile încâlcite. E dușman ce veghează,

O avalanșă albă; măturând tot, neprezisă.

Firul nu mai mlădie și-i tot mai rar, caduc,

Se șifonează pielea și mușchii pierd din moale

În zgârci fileu și-n gheme, din efilați, se duc...

Din piept se lasă sfârcuri, se mai lărgind din poale.

Abrazivi, albi tulei, îs în palma cercetașă

Și gestu-i pocnituri de oase aparente

Din ce în ce, să spună că finiș e în fașă

Și tot e doar carcasă, de țevi... preponderente.

Văd ochii totul, crud și nu găsesc remediu,

Nu mai e nici stăpân, își face de cap haos,

Pe sinele iubit, ce se topește-n mediu,

Se răzbunând să ia, ce-a dat... așteptă naos.

Doar minte-și ține gând, trezit parcă mai mult,

Să-și vadă cuib știut, pe cale să destrame...

Și inimos parcurs devine un bun de cult

De frumuseți, trecute, țesute-n fin... cu scame.

E sigur -pentru lanțul încolăcit catene

În cifrul său ermetic- o cheie, cât de mică,

Să schimbe sensul bandei, spiralei, toată gene...

Să-i fie remontor, de-un ceas ce nu se strică...

Și știința știe tot, deja... Doar ”eul” abdică!

08.06.2012

00881

Daniel Aurelian Rădulescu. “Geriatric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14040493/geriatric

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.