Poezie
Erupție
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Din con de lavă în fuior, fecioară
Se naște, aluat dintre mulțimi răpuse,
Ce s-au topit de dor, de mult, odinioară,
Dintre idile rupte, sau pe-ascuns, nespuse.
Și-ntinde mâini cerânde, spre poalele-n călduri,
Cu ochii înroșiți de plânsete-n cenușă,
Ce-a stins fierbinte rocă, spărgând-o în fracturi
De inima, ce tună, adânc, tot jucăușă.
Explozia ițește în Roșu Cavaler,
Îmbrățișat în sumbru de fum, rănind fecioară,
Ce scurge râuri-sânge, reînălțând la cer
Surate multe, dalbe, din mări, ce le-nconjoară...
... Și frânge, încet, elanul viril, în con de umbră,
Răcind ardori sălbatice-n toride răbufniri
Și mângâind pe creștet nemintea iute, sumbră...
Se-așează iar fuior, fecioara, în răstigniri...
... De neîntinată mamă în castul ei copil,
De-o lume, îi stând la poală, a ei, înmormântată,
Sau se născând mereu, uitată-nspre exil,
După ce-a dat născare, mireasa îndoliată.
... Cu cuib etern în pântec, femeia copil, fată!
05.06.2012
00809
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Erupție.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14040134/eruptieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.