Poezie
Nopțile
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Sunt cea mai fericită parte a vieții, ele, nopțile, pline de vise
Și nicidecum zile cu număr, cu limitările; în plăceri, ambiții, avut.
Fără de margini ego, nu complicat real, doar simplele, promise...
Poate de asta în noapte ne ivim mai mulți... îi suntem nou născut!
O luăm sfătuitoare, plinul de amor, de-un ”tête à tête” idilic
Și n-o urâm că ne scurtează pașii de parcurs, ne lăsăm pradă
Absenței, în trecere de ore în secunde, de un sprint în neștiut, empiric...
Ne-o facem dulce sărbătoare; de aniversări, noi ani... Ne e dragă!
N-o supără că-i amintiri de crunte, în bezna-i, de accidente
Și n-o numim de naștere, nici pentru nume nu o celebrăm!
Rămâne parcă un mister de jumătat’ de viață, eminamente,
Uitată... Poate că nu, căci se răzbună eterna, ce la amurg urmăm!
E de-ntuneric drog, fără de licăriri, când pașaportul de serviciu... ni-l predăm.
01.06.2012
00812
0