Poezie
Lumânare
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Bătaia cremenelor inimii m-aprind făclie
Și mă topesc din ceară, mă ard fir
Tot lăcrimând, mă curg, scurtez magie
Ce-am fost turnat… rămân o pată de-un parcurs-delir.
Doar fumul poate-a dat un nergru de culoare
Din tot ce ard, poate-am mânjit tavanul
Înalt la nesfârșit; oi fi în fondu’ întunecat cel mare
Din care resclipesc noi aștri… luminând ebanul?
Misterul stă în boarea de-o nanosecundă
Când din fitilul stins e-un roșu-n tresărire
Sfârșind în palid gri, cenușă, lăsând undă
Un dalb de firicel întortochiat... Eu, de-o amintire!...
Așa de puțin pur dintr-un arzând traseu... o fire în nemurire......
26.04.2012
00912
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Lumânare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14034865/lumanareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.