Poezie

Somn de cățel

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

1 min lectură·5 august 2013

Mediu

Ce liniște-i când doarme un cățeluș

Înghemuit, topit... Cum se scufundă

În moale somn al corpului de pluș

Cu tresăriri ce-i mișcă guleraș cu fundă.

E parcă numai cap și-un pântece rotund

Căci labele-i sunt doar firave mreje

Chircite lângă trupu-i și le acolând

Spre umed bot ce-n păr îi dă vârteje.

Din când în când tresaltă, vrea s-alerge

Și aproape în lătrat își exersează voce

Ce nu-i știam, că nu-i de mult de merge

Și se destinde iar... reescapat de-atroce.

Mă simte alături și se-ntinde alene

S-atingă definitul care îi dă speranță,

Că e un singur lumii de întâmplări viclene,

Primejdii... da-i sortitu’ de a mea siguranță!

... Și s-a trezit mirat la glas suav, de-o dincolo de clanță...

09.03.2012

00997

Daniel Aurelian Rădulescu. “Somn de cățel.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14033829/somn-de-catel

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.