Poezie

Doctorul

Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!

1 min lectură·17 mai 2013

Mediu

Pasant imperceptibil în spațiul citadin

Își dedicând tot haru-n ruralul cabinet,

Cu haina ades pe umăr se aplecând aldin

Își cară-n pungi din fișele-ntocmite berechet.

Din neiertată eroare de-un așa-zis program

Se pierde în steril din Hipocrate-n scrib

Plin de comunicate, raport la kilogram...

Cum pacient dentistul și-ar vindeca prin știrb.

E plin de carte sușă de diagnostic, cură,

Dar e polivalent ca o enciclopedie,

Pasionat de-a ști; istorie, cultură,

De animale, țări, credințe... E-o Messie.

Un timid incurabil preferă să cedeze

Și bani și adevăr la mult tupeu, la ură...

Își face meseria cu daru-i să trateze

Și trupul prigonit și suflete ce-ndură.

E-ndrăgostit de nou în lumea-i de sihastru,

Nu poate face rău, căci lasă de la sine...

Știe mai multe limbi, s-a educat măiastru

Modest și altruist... E simbolul de bine.

Îl am cred de prieten, îi sunt destăinuire,

Ne-ncredem reciproc, ne sfătuim ades.

De neînțeles la alții, mi-e foaie de citire

Cum drumul în pustiu ce-i singurul de-ales.

E tot mai rar să vezi identică făptură

Fără de ifos, dreaptă, poate un pic bizară,

Dozată la exces; veșminte, alcool, friptură...

E-un epicurian!... Un om s-aline-o țară!

Dedicație Dr. Florin Aurelian Străoneanu

08.02.2012

001.147

Daniel Aurelian Rădulescu. “Doctorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14029770/doctorul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.