Poezie
Nemulțumiri de-o iarnă
Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!
1 min lectură·
Mediu
Nu iubesc iarna, de loc frigul că ne răcește între noi
Și nici zăpada n-o iubesc cu albul ei ce pur ne minte
Că mai curată ar fi, doar o apă multă, multă ca din ploi
Și râuri aburinde îngheață, mințindu-ne c-ar fi fierbinte.
Ne face și copii să fim, să ne jucăm pe niște scânduri
Să ne-aruncăm nebuni cu trup crezând că-i moale și e fermă
Iar din întinsurile cuminți se răscolește-n dune rânduri,
Sau avalanșe răsuflarea în puf ne e inerție eternă.
Atâtea vieți a luat degeaba cu oglinda morții ne îmbiind
Și din bucăți ne-a luat, din noi, arzându-ne cu caldu-i ger,
Cum zilele mi-a luat din viață scurtându-le și nopți mărind...
Și asasin mă face iarna; în rit să-mi fac tăiș din fier!
Și ce-i mai rău e că an sfârșește și-i trecere fără de întors,
M-aruncă pradă la microbi, la viruși, m-umplu de sechele.
Îmi face contul anual; ”Câte am făcut? Cât am fost stors?”...
Și m-amăgește-odată-n plus cu artificii în loc de stele!?
31.01.2012
00898
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Nemulțumiri de-o iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14028276/nemultumiri-de-o-iarnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.