Poezie

Chemare

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

1 min lectură·15 aprilie 2013

Mediu

M-ai auzit, te strig mereu

De când mă scol și-n vis de noapte,

Că fără tine nu sunt eu...

Cuvântu-ți vânt m-aș face, șoapte.

Din poză te-am făcut icoană

Și-am pus-o-n față la altare

Să-nchine-o lume ce se-nșeală

Căci nu mă crede cât mă doare.

M-am răstignit în vârf de munte

Pe crucea-naltă din Bucegi

S-adun mulțimile să asculte

Că doar te vreau și să nu negi.

Am pus afișe-n gări, în trenuri

Și-n stații de autobuze,

Ca inima să ți-o cutremuri,

Ruinele-mi să mi te-amuze.

Ești ființa cea mai căutată

Și premiu-am pus tot ce-aș avea

Din orice timp; fără vreo dată,

Până când Soare ar cădea.

Și de nu, ți-aș culege Lună

S-o am pe frunte de lanternă

Și noapte de va fi... să-mi spună

Pe unde dormi și de ai pernă.

Mereu te chem; m-ai auzit

Că te aștept, că țin la tine?...

De nu, întind mâna la cerșit

Să mă ia alta... Dacă vine!?...

29.01.2012

00867

Daniel Aurelian Rădulescu. “Chemare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14028072/chemare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.