Poezie

Rece spirit

Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!

1 min lectură·6 aprilie 2013

Mediu

Crispare în trup a minții indusă în filete

De simțuri îngrădite în strâns de răsuflare

Nedusă pân’ la capăt, într-o întreruptă stare

De un confort pierdut, abrupt ori pe-ndelete.

Redoare de casant ce nu mai poat’ să îndoaie,

De-un translucid sticlos doar traversând priviri;

Refracție orbindă-n ecou cu zămisliri

De gând în atașări, prelins cum gras de ploaie.

Rigid de nepătrunsul brusc asentimental

Ce-atingerea nu lasă nici finele amprente

Și nici atinsu-n sine nu este realmente,

Doar testul virtual, pur imperceptual.

Cuvântul însăși rare e, strâns picuri ca de gheață,

Scăpat prin arctic arc de dinții doar în fantă;

Vorbă de-ngheț pe-un abur cu-alunecuș de pantă

Ce nu permite urcuș prin viforul de ceață.

N-ar avea parcă sânge, e albăstriu de-azot

Circulând sacadat în stagnante negații

Fără speranță a avea visate aspirații

De ați aștepta dogori din alb, cald creozot.

Fugară apariție-n mister de aisberguri

Cu neștiut volum și neștiute rute

Frângând insesizabil, continuu întrerupte...

E-un rece personaj, cum lumânări din leduri.

27.01.2012

00846

Daniel Aurelian Rădulescu. “Rece spirit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14027470/rece-spirit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.