Poezie
Floare de gheață
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Am sufletul abur suflat pe o sticlă
De geam, oglindind inima-ți de-odăi
Strângându-se-n șoc, explodând ca o aplică
Când becul o arde-n scântei calde, moi.
Mă uit fără șir; nu-i cârlig să m-agațe
Din spațiul fundal, am doar chipu-ți hublou
Ce străpung, curg fluid, mă preling palme, brațe
Și trup mă transfigur, sunt eu-mi ecou.
E cald înăuntru; mă-mbăt somnambulic
De picurii ploii din frigul de-afară
Cruciș stând pe coate ivron melancolic
Visând pe-un pervaz se umbrind înspre seară.
Tresar încordat că e rece; nu-i foc
Ce s-a stins așteptând să-l reînviu până moare
Și sticla e-o coajă de-alb praf doar c-un loc
Din buzele-mi calde, c-o gheață de floare.
M-agăț cu retina prin lupa pupilă
Privind absorbit pata fină de pâclă
C-un zâmbet cleștar; capul drag de copilă
Topindu-se-n suflu... cum viața se-ntâmplă.
20.12.2011
001.046
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Floare de gheață.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14025040/floare-de-gheataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.