Poezie

Alma mater

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

1 min lectură·14 februarie 2013

Mediu

M-am trezit acum, dorind vechi profesori

După atâta timp trecut, un car de ani

Și-aș vrea să-i văd din bancă ca de-atâtea ori

-Dar mare cum acum- pe rectori, pe decani.

Îmi zboară nume-n minte, multe chipuri

Fără s-aleg; Tilică, Gheție, Seciu, Helgomar;

Să știu ce-au gând de-acum, de au aceleași rituri...

Și nici nu vreau să știu că nu-s de-atât-amar!

Am corp ce-mi curge-n aule și pe culoare,

Visez cu ochi deschiși pe-un scaun în laborator;

Roșesc timid printre surâsuri cu candoare...

Simt iar mirosul de ecarisaj, sau de-abator.

Stau zilnic la cofetăria Tosca c-un frappe,

Alerg la curs pe-alei, de-amor întârziat.

Iubesc în fiecare zi sau ”a peu pres”...

Refuz alegerea la repartiție, pentru un sat!

Am frică de întoarcerea-n demult, tardivă,

Că-mi șterg imagini ca de-un click ”return”;

M-aș vrea din nou la zi, studentul din arhivă

Dar viu, de-acum... Singur cu gând, în al meu turn!

28.10.2011

00971

Daniel Aurelian Rădulescu. “Alma mater.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14024230/alma-mater

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.