Poezie

Repaus

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

1 min lectură·10 februarie 2013

Mediu

Nu-i gravă moartea, e doar ascultare

continuă fără răspuns, odihnă,

răbdare multă, o reflecție de tihnă

tot așteptând himerică-nălțare.

Este la fel, frustrant precum exilul

supliciul când ai vrea să spui

și nu știi limba; ești al nimănui,

ca mut, fierbând, un nedorit... Bacilul!

O accept așa că este, însă-i straniu

că toate, rugi și plânsete-s zadar;

nici lumânări nu luminează, nici arar

măcar să vadă cale către suflet, craniu.

Mereu senzația-i c-aștepți să-ntoarcă

cel dus; i-auzi până și glasul,

privești în gol mâncându-i parastasul,

dar nu e nimeni dialog să stoarcă...

... Ce-ai vrea ca-n timp să fi spus tot!

Mai rău, nici gust n-aveai de ascultat;

te speli c-o lacrimă pe-obraz. Păcat

că doar acum vrei imposibilul... Netot!

Om o învăța vreodată ce-i repausul;

să stai s-asculți, s-ai timpul să privești

tot ce-i aproape, trecător, așa cum ești,

că ști c-o zi o să petreci la fel, spre haosul............?

28.10.2011

00926

Daniel Aurelian Rădulescu. “Repaus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14023906/repaus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.