Poezie
Pătând
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Sunt parte din umbra eclipsei-nspre abisuri,
Ascund Univers, mare-s în perspectivă.
Profilu-am în pată înnegrind albe visuri
Din lumi neștiute alergând în derivă.
Mi-e sigur amprenta, lipită de tălpi;
Doar ea credincioasa umilă aplecată
Să mângâie-n vise aivealea dălbi
De-o Terra-n fiori ascunzându-se... fată.
E-o pată din mine veșmântu-mi de capă
Ce ascunde lumina-n mistere de ghețuri
Ce-n lacrimi picură în oceane de apă
Din piatră, uscatul, să-l facă verdețuri.
Năluca diformă alungită sau strânsă
Stă, fuge, dispare, la pândă-i plângând;
C-o zi nu va fi, de-ntuneric pătrunsă...
Neant de model... neavând ce pătând!...
24.10.2011
00921
0