Răsărit

... se sparge negru-ntr-un neon ca flama din sudură,

cu gust ca de greață de ochi usturând de o răceală adiândă prin frunze trezite

și azuru-i o pâclă de mov sidefat în nuanțe scadente spre luciul -în cristale spărgând-

ce-nțeapă-n bărbițe un cor de cocoși ce se cheamă pe rând, enervant repetând

până glas răgușește, iar triluri răzlețe-n șuvoi se revarsă apoi obosite...

când explozia apare în topitură de gel de un galben ce fierbe-n glazură

într-o albă-albăstreală de aer ce-nvăluie case și pomii... și stâlpii și umbre

ce vuiesc tot mai des peste asfaltul de pneuri lipind oameni de sarcini, ce dorm încă o clipă ...

și e caldă o fărâmă de suliță-n dâră ce străbate-nvelișul de sticlă

așezându-se-n luciul de buze, gâdilând fin o geană ce se zbate să scape...

și ești caldă și moale și apare din pleoape o pânză de iris de-agate

... Și alta-i, o castă de zi, alta nouă,... ce de vis ne desparte, spre prozaice sumbre!...

13.10.2011