Îndoieli lugubre

Aștept diabolic să se-ntâmple ceva grav,

ca pe un cutremur la înaltă scară, să pot să fiu și eu; firav

să renasc din cenușă, iar ordinea -ce-i strâmbă- existentă

să se prăvale-n praf, să guste -meritându-și oh, dementă-

tot greul ce-o s-o apese, ce l-a-nălțat pe-ascunse

din răuri de sudoare, din pierderi, furturi, cranii tunse

pe dinăuntru... să înceapă startul fără de pistol la tâmplă,

s-alerge toți egali pe banda lor cu-arbitrii ce văd tot ce se întâmplă...

... Stupid, matusalemic mi-este gândul, făr’ de vamă, întortochiat,

neștiind că haosul e ”lose control” de masochist, destramă, se crezând nevinovat

și binele și răul... sau poate nu, căci s-ar părea că nimeni nu-i în drept să știe

d-explozie, cutremur, lumină, întuneric... Nu-i un simplu magic... scos din pălărie!?!...

08.10.2011