Poezie
Amândoi
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Îngemănați fuioare-n fire de tutun,
În deliru-adânc al nicotinei dintre foi,
Cum praf de pușcă-n țevile de tun...
Mă ard de la scânteia ta, pentru amândoi!
Scris sute de citate-n filele de cărți
Șoptite-n susur printre picături de ploi
În coperțile de nori, cu fulgere de porți...
Sunt tunetul, ce-l sparg cuvânt pentru-amândoi!
Cum ape și pământ la orizont sunt cer
Într-un sărut sublim de vis de terni eroi...
Și soare cum se scurge-n nopți de-amor stingher
Și luna e stăpână... M-ard pentru-amândoi!
Și mână-n mână de m-aș pierde-n caldul tău
Și orb devin -doar simț ce suntem numai noi-
Mă rog la cine împarte înger de cei rău
Să-ți lase suflet-zbor... iar mie, greul trupului pentru-amândoi!
De gând în gând se-adună timpul de când e
Și n-ar mai fi-existat nici ființe, nici strigoi,
Și tot m-aș răstigni fără sfârșit -fără să-ntreb de ce-
De tu mi-ai cere Univers să fim... doar amândoi!
14.09.2011
00913
0