Poezie

Perdant

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

2 min lectură·14 septembrie 2012

Mediu

Nu poate nod să facă din fire deslânate;

N-ajung nici cap la cap. Se rup, reînnodate!

Orice plecat e-ntors din drumul început

Și nici tot -strâns de mână- n-ajunge la sărut.

Și banul, strâns cu greu, sfârșește prematur;

Se pierde-n dublu, doar la gândul; ”Cum să fur?”...

Chiar dacă alții, zilnic, o fac ca pe-un business,

La tine nu se leagă; noroc nu ți-e acces!

Nici pe copii nu-i ai, că nu le dai când cer

Și cer mereu c-așa-i azi; nu se mai poartă ”ofer”!

Nevastă ți-a plecat cu cel ce-o ia ”s-o ție”

Și bruma ce-ai avut, s-a pierdut în hoție.

Și diplome ți-au luat; doar le-au pus poză nouă

Și-afacerea ce-aveai, s-a dus, sunt alte două

În locu-i, c-ai crezut cinstiți asociații...

Dar lumea s-a schimbat! Acum te-mpart, ca frații!

Din ultimul avut, ți-ai cumpărat o casă

De la un turc urât, c-o româncă frumoasă...

Dar ai pierdut-o iute, erau din droguri banii;

”Tu trebuia să știi!... Complice cu golanii!!!”

Ai vrut să schimbi din rău, ai părăsit și țară,

S-o iei de la-nceput pe muncă de ocară

Și viața ți-a trecut cum apa peste pietre...

Rămâi spălat, curat, uitat pe alte vetre.

Și-a rămas suferința, pe care n-o poți pierde;

Cum bradul plin de ace e pururi, mereu verde.

Lipsește doar pădurea, de semeni să te-ascundă...

Un paria-n destin, un om ce-a fost... doar umbră!

11.07.2011

00900

Daniel Aurelian Rădulescu. “Perdant.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14014180/perdant

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.