Poezie
Timpul
Să nu credeți în supremația vitezei luminii...dacă vreți să călătoriți în Univers.
1 min lectură·
Mediu
Ce stupidă, de neiertat, eroare
că omenirea a inventat
timpul...
și-acum moare.
Și de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul...
de ce l-am calculat?
L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere
timpul...
ce n-ar fi existat.
Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri, în materia-n periplu...
timpul
ce pleacă mai ales... nu vine.
Așa vrem noi s-avem măsură
pentru că vrem s-o avem ca o tortură,
timpul...
un sfârșit de sine...
Ce oroare... lamentabilă,
definitiv irevocabilă...
Timpul...
n-are resetare!!!
22.04.2011
001.083
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Timpul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14006004/timpulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.