Poezie

Eternul frig

Să nu credeți în supremația vitezei luminii...dacă vreți să călătoriți în Univers.

1 min lectură·6 octombrie 2011

Mediu

Cutremur simt în mintea-mi

Cu trupul prins în tremur

De frica de neantul ce-așteaptă sus pe boltă

Cu străluciri de gheață, un meteor din lumea-mi

Din care gângurind mă petrec înspre murmur

Ce se va stinge-n lin, final... parcurs cu voltă.

Sau mă îngheț în sumbrul din fundul de abis

Printre fantome albe ce și-au pierdut respirul

În mâlul de ocean cu leduri de meduze...

Acolo unde greu-mi comprimă ultim vis

Sub miile de tone de picuri ce-mi dau girul

C-odată o să revin... să mă reînviu în frunze.

Și-n așteptare încă, eu fericit de viață,

Mă recutremur zilnic la gândul că părinți,

Poate iubite, dascăli, prieteni, cunoscuți,

Sunt înghețați de timpul ce nu-l mai au în față,

Ce e-n beton, sau humă, neștiind de rugăminți...

Sub semn de două linii... să-i știm unde-s căzuți.

De când mă știu am teama de-a pierde caldul soare

Când albul de azot mă poate sparge-n "frost"

Pe-un bolovan ce-aleargă pe-o pistă de raliu

Și-o zi sau noapte, poate, să-și ceară depanare;

Căci tot ce mișcă, roade, tot se sfărșește prost...

Rămân cu "bucuria"... că nu plec prea târziu.

05.02.2011

001.059

Daniel Aurelian Rădulescu. “Eternul frig.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/13990589/eternul-frig

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.