Poezie

An Nou

Să nu credeți în supremația vitezei luminii...dacă vreți să călătoriți în Univers.

1 min lectură·27 septembrie 2011

Mediu

Trăiesc, din timp în timp, de Anul Nou

Înșelător -că mă-nvechesc când se-noiește-

Iluzia, ce-ndeamnă să-l petrec împărătește,

Uitând că timpul nu se-ntoarce, cum ecou.

Împart colindătorilor covrigi cu nuci

-Văzându-mă pe mine zgribulit-

Acum, cu aer important, de împlinit...

Mă-mbrac tot mai în Moș, ca să-mpart rugi.

Mă-nfrupt din sacrificiul de Ignat,

Ca și cum viața-i luată un zălog

De bine, de avut... Nu proolog

De un blestem, de-a fi la rând sacrificat.

Căci sacrificiul de-an e prematur,

-Nici timp nu are, e sub patru sute-

Prea june să-și încheie-n zile, tur;

L-aș vrea o mie, Domnul să m-ajute!

E-n fond o bucurie, de păcat

De trecere din vechiul, la cel nou...

Himeră inventată în cadou,

Ca să uităm... de termenul de expirat.

Rămânem veșnic infantili, deși maturi,

Rugându-ne sfârșit mai iute, spre an nou,

Ne programând serbări de murături...

Din fruct ce-am fost, ne rupem... prost erou.

Rămâne doar puterea flagelării

-Să ne-o schimbăm cu zâmbetul pe buze-

Crezând în aspirații-n spate, cu ventuze...

Mâncând din porc, cu gândul re-în-carnării.

26.12.2010

001.005

Daniel Aurelian Rădulescu. “An Nou.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/13989941/an-nou

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.