Reverie în tăcere

Tăcerea doare-ncet și surd, chiar de mă chinui să te-aud în jur e liniște ce urlă, e noapte-n simțuri sus în turlă. E frig și ceață-ntortocheată, tăcerea spusă chiar în față... De am urlat și eu la lună, a fost tăcerea cea nebună. De am tăcut, îți urlu-n gând. doar să îmi taci iubind tot blâd...