Danciu Vlad

Vai, ce bine ai mai zis-o, greu e să fi prost, da' mai greu cu parlamentu'.

Nu degeaba se zice „Pisica blândă zgârie rău”. Dacă Arla era de fapt cea responsabilă de masacrul pomenit de Keron, și el știa asta, sau cel puțin suspecta asta, atunci de ce a trebuit să aștepte pensionarea pentru a-i spune așa ceva? O să rămân la ideea că el doar a suspectat această posibilitate pentru că alternativa, faptul că știa sigur de asta, mă duce cu gândul la tot felul de teorii, pe care nu le voi menționa pentru că unele din ele sună chiar a teorii conspirative, iar eu iubesc o poveste ca aceasta, adică una care cuprinde puțin mister, puțină dramă, care îi permite cititorului să-și imagineze cum ar putea continua, fapt care nu mai este posibil după formulele clasice de încheiere, și desigur finalurile neașteptate. Finalul acestei povești îl găsesc asemănător cu cele ale filmelor clasice de groază, adică: nu se știe dacă victima a murit cu adevărat sau a supraviețuit cumva (dat fiind faptul că personajele sunt extraterestre), nu se știe dacă Arla este de fapt prădătorul sau doar a fost contaminată de vreun virus (ca în majoritatea filmelor cu zombii, vârcolaci și vampiri), poate fi interpretat ca o aluzie asupra a ce se întâmplă dacă faci alegeri prostești și lasă loc de o posibilă continuare, pe care apropo, aș citi-o, pentru a lămuri anumite aspecte cețoase. Îmi place foarte mult textul acesta, chiar își merită afișările pentru că este cu adevărat captivant și v-aș invita să-mi citiți câteva texte, eventual să-mi dați niște sfaturi, nu sunt de prea multă vreme înscris în site și consider că mai am loc de îmbunătățiri, iar eu cu siguranță voi citi și alte texte de ale dvs, lăsând câte un comentariu la cele care mi-au plăcut cel mai mult.

Un basm tipic inspirat de o legendă, cu idei și motive tradiționale, nu am mai întâlnit așa ceva de o vreme! Mi-a plăcut în special lupta dintre zână și vrăjitor, pentru că așa sunt eu, îmi place la nebunie acțiunea alertă și lupta dintre personajele cu puteri supra-naturale. O poveste care-mi amintește de zicala „Românul s-a născut poet.” și mă face să mă întreb dacă toate ființele magice vorbesc în rime.

O poveste foarte diferită de textele mele, și la fel ca restul textelor dvs, în special cele pe care le-am comentat, este neașteptat de interesantă, chiar îmi vine să merg la mare și să caut mesaje în sticle pentru continuare.

Chiar dacă textul nu este chiar ceea ce mă așteptam să fie, tot l-am citit cu interes pentru că mă regăseam și eu în unele dintre situațiile descrise de dvs. Să empatizezi cu alții este într-adevăr o provocare pentru unii, dar se pare că noi, de exemplu, avem în comun faptul că scrisul ne liniștește, ne distrage etenția de la factorul de stres și ne ajută să ne direcționăm starea de spirit într-un loc în care poate să iasă ceva bun chiar și din trăiri negative. Nu sunt înscris de mult timp pe acest site, și chiar aș fi bucuros dacă m-ați putea ajuta cu niște sfaturi despre cum să-mi îmbunătășțesc scrisul. Am observat că sunteți autor de poezie, în special, dar am convingerea adâncă asupra faptului că sfaturile primite funcționează și în cazul prozei.

Calde salutări și felicitări pentru acestă operă deosebit de interesantă, sunt și eu un admirator al genului science fiction și recent am început să postez și eu texte pe acest site, am doar 2 în acest moment, dintre care unul este la verificat, și consider că aș avea nevoie de niște sfaturi pentru a-mi îmbunătăți calitatea scrisului și a narațiunii.