Nu voi uita ploaia...nu voi uita frigul,nu pot uita
De ziua rece,in care cautam prin taramuri pustii,nu pot uita haita,
De lupi negri ce aproape m-au incoltit
Daca nu erau a tale porti ce ma
Totul este ea!vazut,nevazut,doar simtit,
Poate doar ghicit,chiar si cararea catre infinit
Inverzita de iarba uda,grea
Da!este chiar si ea
Sarutata de ploaia marunta si incalzita
De rasuflarea ei
Seara varsa stropi de intuneric
Peste peste trupul meu resemnat,peste acest taram himeric
Unde privesc pentru ultima data apusul sangeros
Cum lasa cortina peste sufletul meu dureros.
Apusul de
Voci de pian iti soptesc o poveste
Culeasa de pe buzele clapelor triste si prafuite
De timpul care le-a abandonat reci si neinsufletite
Asteptand minunea de care acum sunt vrajite.
Voci de pian
Sunteti simple figurine de lut!
Pe o scena in care eu nu am vrut,nu am putut...nu m-am nascut
Eu m-am nascut...m-am nascut in foc!
Pentru ca am o scanteie ce in suflet imi tine loc
De pustiu,de
Urme adanci picteaza
Malul sarutat de soare,
Pasii firavi ce urmeaza
Drumul greu spre mare.
Marea sa le inece ar vrea
Cu valuri mari si infinite
Dar sunt zidite de catre ea,
Caci sunt reci
