Dana Surubariu

Arghira , iti multumesc pentru interesul fata de scrierile mele si nu poate decat sa ma bucure cuvintele pe care mi le adresezi..
Iti mai pot spune ca as fi vrut sa scriu un elogiu al normalitatii in iubire.. dar s-ar parea ca nu exista.. cel putin pentru mine.. si acolo as fi socotit iubirea drept o expresie a maretiei omului, biruinta spiritului impotriva imperfectiunilor naturii, joc paradoxal si trimf al energiei umane in lupta cu destinul...Asta reprezenta si reprezinta iubirea pentru mine.. Ce e pacat, e ca nu a reprezentat acelasi lucru si pentru persoana pe care o voi iubi de acum pana in veacul vecilor

Multumesc tuturor pentru ganduri.. Pot sa va spun ca idee despre unde gasesc fericirea am.. problema vine din alta parte.. nu o mai pot materializa..Mi-e dor de gandul bun al unui prieten, de caldura lui sufleteasca si mai ales de bobocul de trandafir oferit de el..si de .. si de... Dar amarul gust pe care-l simt acum in lipsa lui nu-mi mai permite accesul la fericire.. ci doar la \"marginea prapastiei\".. Am impresia ca viata nu-mi mai poate oferi fericirea sufleteasca pe care mi-a el mi-a creat-o timp de 4 luni... Sunt trista.. foarte trista

Ma uimesti!! am \"devorat\" practic textele tale.. Cred, defapt sunt sigura ca avem ceva in comun, foarte in comun... Cum te pot contacta?

Esti profunda Arghira..Foarte profunda..
Am impresia ca inima ta sufera intr-o maniera asemanatoare inimii mele

pentru Arghira
Am impresia ca tu consideri ca prin iubire transmiti ceva..Pot sa te intreb Ce anume?
Din punctul meu de vedere nimic nu se transmite.. totul e sentiment, iar sentimentul e in tine nu-l poti oferi, nu-l poti directiona.. Doar tu te bucuri pentru el sau suferi.. dar altceva nimic.... Crede-ma pe cuvant

Va multumesc foarte mult de aprecieri ...:)).Tin totusi sa va precizez ca profunzimea celor scrise de mine erija dintr-o dragoste adevarata (as putea spune unica dragoste pe care sufletul meu a vibrat-o vreodata) intervenita intre doua persoane cat se poate de mature ... dar dornice de a cunoaste frumoasa fata a iubirii..

Constientizez ca viata are aspecte urate si ca multe din ceea ce ni se intampla nu sunt lucruri dezirabile...
Dar nu de ceea ce nu putem intelege noi este vorba.. ci de pulberea care se alege din tot ceea ce a fost frumos inainte, cand pulberea de stele cu care ai impodobit visul acela de dragoste este adunata in stropi de noroi de neputinta sufletului pe care l-ai adorat, de a fi bland si frumos pana la capat.. Un suflet nu poate fi schimbat..Ne schimbam conceptii, principii, adoptam comportamente, dar de visat, iubit si de murit o facem cu acelasi suflet.. Si cum putem trece peste vicisitudinile destinului daca nu apeland la timp si la umilitoarea singuratate care mereu va fi insotita de pradalnica suferinta..Si atunci adio LINISTE SUFLETEASCA, BUN VENIT NELINISTE- desi nu te vreau...

:)
Fiecare eseu pe care ti l-am citit mi-a adus pe buze zambetul tristetii presarat cu lacrimi...Ma doare fiecare cuvant scris de tine... Ma doare suferinta ta, determinandu-ma s-o uit pe a mea...
As putea sa parafrazez foarte mult pe seama sentimentelor tale, a incertitudinii ce reiese din fiecare rand, dar ma rezum la a-ti sugera ca nimic, absolut nimic nu poate recompensa suferinta pe care o incerci in urma unei despartiri si apoi cine vrei tu sa-ti fie recunoscator pentru plecare, cine crezi ca va intelege si aprecia sacrificiul ? Crezi ca te vei simti mai bine? NU CATEGORIC NU?
Sfatul meu este: RAMAI

Sensibilitatea sufletului tau este fara margini...M-ai emotionat profund, eseurile tale ma vor infiora pentru eternitate...
\"Din iubire ar fi trebuit sa ma ai, nu sa ma pierzi. Ma voi intoarce in ziua cand vei intelege\"- este superba replica si sper ca vei reusi , in timp, sa ti-o insusesti.. cu atat mai mult cu cat esti autorul ei..
Din partea mea... toata bafta din lume.. iar daca undeva exista o Constelatie a Fericirii doresc ca ea sa straluceasca numai si numai pentru tine...Meriti, meriti mult, dar invata, te rog invata sa primesti..

Si inca ceva.... NU AM NEVOIE DE NICI O ALTA DRAGOSTE... Mi-ajunge... Iar eu spre deosebire de altii chiar nu arunc cuvintele de dragul de a le arunca.. si mai ales sentimentele...
Si daca am spus ca iubirea pe care eu o elogiez este unica si vesnica, incomensurabila si irevocabila... crede-ma ca asa este..Si te asigur, ca alta NU VA EXISTA...

Multumesc Floris,
Esti foarte amabila cu un suflet chinuit, care, desi a fost foarte sigur pe el o viata a facut imprudenta de a iubi, de a crede in fanatismul unei iubiri imposibile..
Stii ce ma uimeste la tine, ca asemeni persoanei care m-a determinat s-o iubesc , folosesti cuvintele " si nu o spun de dragul de a o spune"... fatidice cuvinte.., atunci cand intr-adevar nu sunt spuse din inima pura, dar sunt indreptate catre una imaculata...Si poti sa-ti imaginezi durerea care o poate provoca? Sa te fereasca Dumnezeu sa o cunosti..si nu-ti doresc sa fii vreodata deceptionata din iubire, pentru ca in acest caz ai sa concluzionezi ca intelepciunea la care trebuia sa apelezi la inceput nu iti mai este de nici un folos.. si nu o vei mai suporta..Ea nu va putea decat sa-ti sopteasca apoi decat singurul sfat intr-adevar rau: "invata-te cu singuratatea in doze mici si letale"

Pentru RaduLucian
."..camin funerar si placenta"- Pentru cunoscatorii limbii romane ambele reprezinta lacasuri..primul pentru adapostirea intru' vesnicie a trupului , al doilea pentru adapostirea unei forme viitoare de viata..
Cum poate fi mai frumos explicat ceea ce confera inima caruia eu inchin aceste versuri? Imagineaza-ti ca in aceasta inima imi gasesc si nasterea si moartea...
E absolutul...
Imi pare rau daca nu ai inteles mesajul meu.. dar e problema ta si nicidecum a mea.. Esti invitatul meu sa citesti si restul poeziilor.. DAR ATENTIE MAXIMA...

Pan... Am descoperit de curand ca viata capata un rost, este definita perfect, doar in momentul in care in ea salasluieste dragostea... Eu ,ca fiinta de abia am realizat ce inseamna implinirea vietii prin dragoste, si cata nevoie are viata de acest sentiment, deci voi putea intelege suferinta bietei "flori de mac" aflata in asteptarea ei...
Imi place...

De ce, Floris? Dualismul din tine imi creaza probleme...Incerc sa supravietuiesc, ma unesc cu speranta...pentru ca in final sa trebuiasca sa renunt la ea..Pentru mine speranta a devenit "poezie", cred in poezie...si n-as vrea sa ajung vreodata la concluzia ca tocmai acolo la limita suprema a poeziei, pe culmile ei de glorie incepe esecul si tradarea ei... Si tinand cont de indemnurile tale voi scrie un editorial ( cat de curand) pe care ti-l recomand sa-l citesti cu foarte mare atentie.. Iti multumesc, Floris, pentru gandurile bune si pentru cele antagonice

Bea3x iti urmaresc de foarte mult timp activitatea pe acest site...si am constat indaratnicia cu care te manifesti fata de orice forma de exprimare..
Nu te condamn, dar nu sunt absolut necesare veninoasele tale interventii..

Se pare ca ai baut din filtrul vrajit, iar licoarea inca curge in tine indiferent de directia inspre care se indreapta ratiunea..Mai mult, lasi drum liber sentimentului fara a-l filtra prin globurile cristaline si-l transformi in admiratie, tandrete si veneratie.
Frumos finalul, deosebit, oferi tot si ceri.... infinitul

Adevar incontestabil.-esti un prizonier al iubirii, postulezi dragostea,.. incepi agresiv si sfarsesti tandru, si in absolut toate poeziile pe care ti le-am citit castigi in planul actiunii, plasasezi absolutul in posibil dar niciodata la inceput ci la sfarsitul timpului..Te lesi ispitit de feminitate, de frumusete in general..si pentru asta te iubesc..

Daca cineva simte nevoia unei descatusari pe acest site, nu inteleg de ce exista oponenti.. Libertatea in gandire trebuie intretinuta si de ce nu impartasita.. (aviz- prietenului necunoscut- ce te enerveaza prea mult timp - risca sa devina mai important decat tine.)Exprimarea inseamna usurare, revansa indirecta a celui ce nu poate mistui o umilinta si care se revolta in vorbe contra lui insusi si de ce nu contra a ceea ce-i provoaca anumite stari.. Prin aceasta poezie Floris impartaseste atingerea absolutului.. si poate fi mandru..

Regretul fata de iubirea statornicita fara a se fi anuntat, subiect caracteristic unor persoane situate in expectativa..Asteptarea amortirii divine, invocata si sorbita de dorul de ea ( de ea- de iubire) a determinat aparitia zimbetului final .. \"ma sting iubind ..si nu regret..\"

Flacara filozofica a dragostei...
Ma atrage literalmente, taisul rece al unei luciditati sceptice...O iubesti si totusi nu-i acorzi iertarea..Este otrava placuta care creste nesimtit, dupa lenta-i inoculare..