Poezie
Pana la Cer
1 min lectură·
Mediu
Am invatat singura să vâslesc
Prin tăcerea albastră a mării,
Păsări cu ochi ficși mă insoțesc
Și caravele monstruoase ale uitării.
Când ajung pe câte o insulă cântătoare
Mă dezbrac de lumini și de slavă,
Îmi lepăd memoria, aripile
Și mă ascund sub o floare bolnavă.
Din amintirile pe care le-am uitat
Mi-am făcut zăpezi să ma acopere după moarte,
De sub floarea bolnavă mă ridic, mă scutur de nea
Și plec mai departe.
Și mai cade o secundă de pe mine
Ca un păduche ucis de ger,
Toate se destramă, eu merg inainte,
Mai e mult oare până la cer?
024.656
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Surubariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Surubariu. “Pana la Cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-surubariu/poezie/45706/pana-la-cerComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
F-sunt cautator in alba iulia si este dimineata foarte devreme si patria mea nu inca mai doarme si politistii cer invoire hingherilor elegant haituiti si mi/am adus aminte de tine si nu stiu nici o adresa de mail nici telefon si nici pina la cer nu stiu inca sa mai ajung...ma poti ajuta sa ies din tacerea aceasta albastra silisteanu@yahoo.com da alma nu zice rau insa...
0
Uite cu ce am ramas din poezia ta:
singura
vâslesc tăcerea albastră
a mării,
păsări
mă-nsoțesc
cu ochii ficși
imi lepăd
aripa
floare bolnavă
zăpezi
mă acoperă
după moarte,
cade o secundă
eu merg înainte
până la cer
Cu drag,
Alma