Dana Stefan

pana si faptul ca tu tii sa-mi mai explici e ceea ce deosebeste o priveliste de alta.:) nu e periculos deloc nici asa. dand de un alt unghi de privire (uite, explic) m-a minunat cum se vede din exteriorul meu aici si mi-a venit chiar sa topai putin cand ti-am spus: florin, hai repede sa vezi ce-am descoperit si eu!!
am un text pe undeva pe-acolo, unde beau o cafea si povestecsc marunt despre cuburi si sfere intr-un spatiu curte:compozitie..apoi am sfera mea, fotografiata undeva in cluj, pe langa padurea baciu, cum ar veni..
drumul tau se vrea altul..
bineinteles ca e altul! eu sunt o sfera, si de aici tu automat esti pentru mine cub!
sa nu dai cu urzici. sa nu-mi ceri sfaturi. eu nu inghesui pe nimeni in colt de pod si nici ciucuri la maneca nimanui nu pun.
sa stai cu mine ochi in ochi la masa verde. asa spuneam eu ca ar fi fost frumos..
acum sa nu cumva sa te legi de Masa mea Verde!
eu spun.

hm..
sunt la o distanta echidistanta fata de punctele circumferintei mele, sau sunt egala in raport cu centrul meu interior..:)
sunt femeie. am scris si eu despre sfera.. ce ciudat se simte privelistea din alt punct al privirii..
cauta-ma in spatiul meu acolo.. eu am si vazut o sfera spuneam, ai s-o vezi..

da da, eu stiu ce inseamna sa privesti si cu ajutorul simturilor inversate, dar andreea, cum sa facem noi sa-i invatam si pe altii sa gandeasca si asa?!..
si ca sa inteleaga acum ca aici nu ne dam in barci ca si cum se intampla cateodata cu unii pe chat, spunem ca uite, un comentariu la un text e pus autorului, care se presupune ca iti intelege limbajul, si ca da, e bine ca cel ce asista si cunoaste o alta limba de comunicare, sa se exprime si el pe limba sa.
si nici eu nu ma refer la andreea acum.
imi repugna sa ma apuc sa fac \'critica\' de vreme ce nu sunt titrat ca s-o fac, si apoi nu consider ca tocmai in ziua aceasta de 8 sa explicam babeste cum se citeste si se simte un text, tocmai autorului. si maine voi crede la fel.
aici e mare adevar cum spune carmen:\'Pai ce, cineva e cineva si altcineva nu-i cineva?!\'..pe agonia?! :)

era vorba de intalnirea pusa la cale in casa ta, ca eu acolo as fi venit de era cazul, stiu bine ca sunt oricand binevenita in casa ta.:)
si eu cand e lume multa, si pe care n-o prea cunosc, deschid un geam, ma sprijin de el si fumez. raspund daca sunt intrebata. intreb daca e cazul.
cine are treaba cu asta, atata vreme cat nu las ceata si fum in urma mea?
om canta si lied apoi, noi prietenii.
eu am facut vioara, ma mai stiu putin..:)
dar ce canta doru stanculescu acolo, zau, e poezie curata.
ca si poemul de pe fila aceasta.
asta spuneam mai sus.

aici e vorba de interpretarea textului. eu nu pot decat sa-ti spun cum il inteleg eu. nu voi face niciodata o \'analiza\' pe text, sfatuind autorul cum sa-si inteleaga frazele. daca e sa ne luam dupa \'codul secret al lui leonardo\', carte mult comentata in acest sezon, chiar si pentru ca atrage doar atentia asupra cinei celei de taina, in dreapta lui Iisus sta maria magdalena, si de aici, chiar si daca povestea e o romanta ieftina, in mintea mea aud tic tic.
femeia e matricea lumii..prostituatele isi fac meseria cinstit; NU SE LASA ATINSE CU GURA. sarutul e cel mai intim legamant intre doua spirite..povestea lui inseamna, \'sa ma saruti cu sarutarile gurii tale\'..ce vrei ceva mai sfant?!
eu am invatat in schimb de la cainele meu, ca atunci cand iubesti, trebuie sa ai forta sa te uiti in ochii celui pe care il adori..
e dureros ca tocmai intr-o zi ca azi, ziua in care barbatii? femeile? au hotarat ca trebuie celabrata iubirea prin flori marunte de primavara, sa spun eu ca fara aceasta recunoastere a unui atat de marunt privilegiu, o femeie poate simti pustiul..
ce se intampla cand o femeie e tratata ca o zoaie, e apocalipsa..

Linea

explic si eu putin, laurei, de vreme ce daniel a inteles foarte bine ce a insemnat arcul de cerc deschis de mine. nu degeaba am colaborat noi doi perfect, pe texte. melodia lui doru stanculescu se divide, draga laura, perfect in doua jumatati egale. partea pe care stiu eu s-o cant are in prelungirea ei, jumatatea pe care o stie dumnezeieste, daniel, de exemplu. doamne, ce splendoare de cantec..
ia incearca sa asculti intregul alaturand acum cele doua jumatati, soapta fredonata de arbat si refrenul incantat de femeie. si sa vezi ce frumos iese atunci comul!

andreea, deschide fereastra, eu oi fi atunci, fix langa geam. o zi splendida si tie, laura.

numarul de aur: melcul in spirala, cochilia, cercurile concentrice ale semintelor de floarea soarelui, proportiile tale raportate la fragmentele din tine, spatiul labirintic al saptelui de martie ce ne-a asemanat pe toti, pe tine, pe el, pe ea, pe ei, pe mine..
cuibar al fagurelui de miere,
ma deschid,
mă-nghesui, mă caut, m-amestec, mă dor
mă rup, mă-ncondei, m-agit, mă-ncârlig
mă ustur, mă frig, mă-nverzesc, mă răcesc

mă închid

drag, Linea

nimic din textul acesta nu ma duce pe mine cu gandul ca ai fi singura. e deja un adevar dovedit, apropo de autoarea stabilita in america tuturor posibilitatilor, ca romanii sar neconditionat, atunci cand simt ca aproapele lor se lasa usor pe pamant. de aici, reactia noastra a tuturor.
o femeie NU POATE fi singura in ziua pe care si-o alege sa celebreze CEVA. indiferent unde pe pamantul asta se afla. de ce? e simplu: o femeie are un asemenea instinct de conservare si supravietuire, incat e in stare sa economiseasca 364 zile din an, ca in a 365-a sa-si cumpere pana si o floare, daca ii e pofta!.

tu stii, loredana. pentru ca tu ai un baiat care stie ca mama lui nu poate fi decat cea mai speciala femeie din lume, 365 zde zile pe an si o zi.
asa cum de fapt, toti baietii stiu asta.

putem spune mai degraba un rafinament prin care cel ce se pricepe, prinde cu maini ferme un sirag la gatul femeii..
poem ce zvac-neste din patimi de rosuri, asa cum ii sta bine barbatului, si cum numai el stie tine in aceleasi maiini, cuvantul si privirea patimasa.
e 8 martie azi, se spune ca e ziua noastra.
e ziua voastra, barbatilor de pe lume, pentru ca in ziua aceasta noi ne imbujoram atunci cand ne priviti cum stiti s-o faceti voi de fapt, in fiecare zi.
doar atat: noi astazi ne-am gatit pentru voi si suntem si mai frumoase, si mai frumoase.

aiiiiiiii aiiiiiiii..pe sub floooooori ma leganaaaaaaai..

Linea

vreau sa cred ca noua ne sunt dedicate azi toate cuvintele voastre..
azi e Ziua in care voi grijiti ca toate saruturile lumii sa aprinda obrajii nostri, imbujorandu-i..

eu multumesc.

apai daca e pe-asa, uite imi aduc si eu Motapaunul!
nu ma iau in clont cu voi, stau putin sa hi hi ca azi e 8 Martie si e nebunie mare, vad eu! :)

sa pariezi pe toti mortii si zeii..hm..asta e lupta cu semnele, in toata regula!
sa te razvratesti impotriva semnelor inseamna curaj asumat, forta de patrundere, drum serios prin labirintul spirala.
si unde mai pui si ambitia cu care imi spui: eu nu voi ajunge ORICUM in miezul gradinii..
izvoarele viitorului intr-o lume apusa..da da, toti avem teama de sfarsit, insa lumea e insasi sumedeniile de felii ale ei compuse in noi, nu vezi?! fiecare om pe care il pierdem ne ciobeste, si cat efort apoi sa reparam golul acela..mai ai timp sa te gandesti la propria disparitie cand inca mai ai maine de aranjat si reparat ici colo?!
cerc in cerc, cerc in patrat, patrat in cerc..uite cat e si cat ramane..
nu stiu, F., probabil natura mea cu mana desenatoare ma obliga sa gandesc la miraculoasele cercuri in cerc, lasate de piatra aruncata in lac..
eu as muri altfel, m-as prapadi daca m-as lasa la mana semnelor..
sa mai scrii.

mariucai, cu dragoste de primavara..

m-ai atins, pentru ca mi-ai amintit de rubliov..de clopotar si ucenicul sau, si ma intreb acum, asa si-o fi simtit si barbatul acela tanar noptile, dupa o atata truda?..
iti spuneam ca CEVA se intampla, si uite-o pe ioana cheregi cum zburataceste si ea, la doua palme de pamant..
vitraliile pe care le-ai pus aici, prinse in fire de plumb, sunt itele ce leaga in Alb Anotimp scaldat din Lumina cuvinte cu aripi, pentru Dumnezeirea din noi...

CEVA se intampla zilele astea, nu stiu, primavara, ninsoarea care cade, cade nepotrivit?.. am dat de oameni care simt acelasi lucru si scriu, si scriu, ca si cum s-ar cauta intr-un labirint, cuvantul parca simte nevoia si el sa stranga in cuib, si sa mai tina si mustul in el..ai scris aici despre omul tau, si uite, te-ai trezit si tu sub aura facatorului vazutelor si nevazutelor..deasupra aripilor bordurate cu sidef..
nu-mi ramane decat sa citesc in gand, si sa citesc, si sa citesc, si sa ma minunez..

e bine ca a trebuit sa revin din cauza unei defectiuni de logare, pentru ca sa imi dau seama ca poezia ta e scrisa anterior gandului care m-a bantuit si pe mine, zilele acestea..ce spui tu aici ar merita grijit si pritocit pana si cel mai mic sunt sa reverbereze desavarsit. miezul lucrurilor sa fie apoi gustat de oricine..
imi permit sa-ti spun, tocmai pentru ca tu stii bine ce ai simtit sa scrii aici, cizeleaza sonoritatile cuvintelor, nu ca sa sune, ci ca sa se inveleasca miezul in forma desavarsita a cuvintelor..
o sa mai vin..

sentimentul primordial, fara termen de expirare, fara etichete, fara pret.
un poem manifest al nevoii de calitate a simtirii.
cuvinte exprimate limpede, convingere si forta.
asa m-am obisnuit sa te vad, asa esti.
poezia ta are calitatea unei pete catifelate de tempera, asezata pe o hartie alba alba.

drag, Linea

armonie
miraculoasa putere, minunat lucru..
sa scoti apa din fantana si sa aprinzi un foc,
iar apoi sa te intinzi in iarba albastra alaturi de omul tau
cu fata la norii care trec, cu spirit prefacut in zbor pasare maiastra...

\"La multi ani!\" Diana, tot ce e mai bun pentru voi dragi, Diana si Mitrut

inspirand: primesc lumea inauntrul meu
expirand: ma reintorc in lume, daruindu-ma
fara de forma: iau orice forma
de sapte ori sapte: inca de atatea ori....

acum intelegi ca TU trebuie sa gandesti cum va trebui sa gandeasca el, calculatorul, despre tine?..:)