demult
demult, demult, demult
erai
barbatul oliv
delicatesă
(în cura de slăbire)
pe salata mea
salata mea,
ah, salata mea
atât de nu-știu-cum,
amar-proaspătă
dulce-verde
nu știu cum
zău,
numărându-mi dinții,
așa, dintr-o dată,
mi-am dat seama
cât de știrbă
este viețuirea mea
de p-aici,
dar mai ales
m-am mirat
cum știu eu să mă mir
cu gura căscată
În cartier, vânzătoarea de conopidă, cam stupidă de felul ei și cam grasă, vinde de astăzi ziare, făcând senzație, singurul zgomot pe stradă, altfel oameni triști care se duc la servici, o mașină
Popor al meu
având cultura talonului, etichetei,
capacelor!
Până să câștigi casa promisă,
voiajul visat, mașia tare,
paraii
devii obez,
nebun și sărac,
alcoolic anonim.
Lipitorule de
america la tigaie
ouă-ochiuri de coțofană veselă
cu răbdări prăjite
mănâncă românu\'
la micul dejun.
Și uite-așa, cu burta plină, se duce apoi,
în treaba lui.
Cristofoare, Cristofoare
și
Au întins
o blană de lup
să cadă capcană
vitejii.
Dar Doamne!
mult sânge sârbesc
mânjit-a blana de lup.
Capcane viclene
mânjite cu sânge nevinovat
Pentru că ei au iubit.
Mă bântuie târziuri și îngropăciuni,
M-am declarat cu sufletul în doliu,
Însemnată pe frunte de viață cu tăciuni,
Port în loc de aripi pe umeri, lințoliu.
Port în loc de ochi niște