Mi-au plăcut dintotdeauna statuile de la Universitate. Deși par așa banale și nimeni nu pare să le observe în graba lui pe acel bulevard, mie mi se par un fel de „simbol” al acelor locuri.
Apus de soare și lună de mătase
O ploaie caldă, vie
Un răsărit de stele arse
O lume care nu mai știe
Iubire arzătoare și gânduri zbuciumate
Inimi larg deschise
Planuri și drumuri
Cutreier marea cu gândul…
Înot în aerul albastru
Zâmbesc spre cerul cel înalt
Trăiesc pe culoarea verde
Alunec într-un colț de cer
Voi fi un înger…sper
Sau poate-am să trăiesc
Pe culoarea
Respir iubire,
Elimin bucurie
Trăiesc în lumea mov
Ce mă-nconjoară
Și pentru prima oară
Primesc sărutul fulgilor de nea
Ce apar vara, pe-nserat
Pe care eu nu i-am uitat
Și îi iubesc în
Astupă-mi urechea, să te pot auzi
Și strânge-mă-n brațe să te pot simți.
Acoperă-mi ochii să te pot vedea,
Dă-mi sărutul iubirii să te pot gusta
Și stai lângă mine, teama să-mi alungi...
Ce-am
Parfumul aerului mă cuprinde
Parfum de liliac și de
Boboci de floare crudă
Miroase-a primăvară,
Miroase-a ploaie.
Zbor printre flori,
Visez că-s fluture
M-ascund în liliac,
Începe ploaia,
DL