dana

Buna seara. Atat poezia cat si titlul imi povestesc despre netimpul in care fiintam in sanul atavic al lui Avram. Limbajul voit simplu ma duce cu gandul la perceptia imaginativa, intuitiva si inspirata a mamei de catre copilul nenascut. Notiunea de \"cusca\" creeaza surprinzator de bine senzatia de ocrotire si totodata primul contact cu lumea materiala, contact caruia ii succede frumos si logic prima tresarire a constientei si prima senzatie de singuratate.
Referitor la \"pipaiala placuta\", sunteti iarasi foarte aproape, lipsindu-va doar (firesc)cuvintele si as spune ca senzatia este unica si seamana cu zbaterea rapida a unei aripi de fluture, sau cu o rasuflare \"pripita\" si calda de fluture. :) Asa. Ultima strofa inconjoara cumva senzatia de singuratate din Hiperboreea atavica, rece si innegurata. Si nu mi-e clar (poate fac o confuzie) cum poate noaptea constiintei din pantec sa fie rece-nordica, \"pulsand in gerul material\".