Mediu
Capitolul 4
Moment 1
E tarziu...foarte tarziu.Imi imping perceperea la maxim ,ochii imi ard si ma zbat in lanturile croite doar de mine.Este o ora tarzie in viata mea.Sunt streangul meu si personalitatea imi este otrava.Nimic din ea nu as da la o parte ,pentru ce sa pierd?Pentru perceperea lor...a voastra?...unde sunt?la orizont...la periferie?
Nu,categoric iar mi-am intors celalalt obraz vietii .De ce?-ma amuza-amandoua staruim,suntem in pierdere?sunt in castig?nuu...dar nici in echivalenta.E doar o intoarcere in sobrietate a unui om,un alt monolog.
Deseori as putea spune:nu dar cu o voita lipsa de autoimpunere,mai precis lipsa de personalitate ma reintorc la mine cea din prezent ,cea din trecut.
Ma intreb unde ma situez ,daca starea mea este o autoexilare?Dar ce caut?un raspuns simplu.Spre ce folos?Nu mai conteaza!nu ma multumesc categoric refuz o diminuare a gandurilor din prezent.Fac uz de cuvinte si irosesc ore cu refuzul de a reduce macar din aceasta stare caci este blestemul meu...un cerc de fier in juru-mi de care ma voi elibera curand!Nu!delirez ce am?Ma reintorc la mine cum am spus mai devreme,imi revin pentru a reveni dinou.
Totul a fost bine pana in acest moment.Nu caut alinare ,sunt intr-o continuare de parasire a nocivului.
Nu doresc decat a-mi sublinia neputina ,insuficienta transparenta da profund vizibila si din raspueri adorata.
Blestemul meu in acest moment...sunt eu
001658
0