Proză
nebunul
3 min lectură·
Mediu
-Unde imi e palaria?
- Pe cuier, langa camasa cea roz.
- De ce mi-ai pus-o langa camasa cea roz? Stii bine ca locul ei este langa camasa albastra ... aceea ... cu ... cu ... picatele ...
- Ce importanta are unde ti-am pus palaria, cata vreme e oricum pe cuier?
- Are! Bineanteles ca are! E ca si cum m-ai intreba ce importanta are faptul ca stelele sunt aranjate intr-un anumit fel cata vreme sunt tot pe cer. Auzi la ea, \"ce importanta are?\"
- Bine, dar nu e acelasi lucru ...
- Ba e! E! Pentru ca eu vreau sa fie! Poate pentru Mitica, vecinul, nu e, dar pentru mine e! E palaria mea!
- Of, Doamne, pe masura ce imbatranesti devii tot mai incapatanat si mai ursuz ... Mi-ai mancat tineretea cu teoriile tale si acum musti cu aceeasi placere, ba poate inca mai mare si din
batranetile astea nenorocite...
- Ei, hai, nu intoarce vorba ... Stii bine ca am dreptate! Plec!
- Pleaca! Asa o sa am si eu cateva clipe de liniste ... Liniste ...
- Atata te plangi, femeie ... De la un moment dat incolo o sa ai parte de atata liniste ca or sa te doara urechile de liniste ... Unde mi-ai pus fularul?
- E sub palarie! Daca o sa ridici palaria o sa-l gasesti! De ce ma tot intrebi pe mine unde-ti sunt lucrurile?
- Pentru ca asa vreau eu! De-aia!
- Dar nu e normal ... Ar trebui sa stii si singur de ele ...
- Pentru Mitica poate nu o fi normal, dar pentru mine e!
- Toata viata m-ai intrebat pe unde iti sunt lucrurile...
- Pai vezi?! Si pentru ca tot a venit vorba, unde imi sunt ...
- Pe frigider, langa factura de curent. Acolo iti sunt manusile ...
- Da, le-am gasit ... Plec sa platesc curentul ... si telefonul ... si intretinerea ... si ...
- Esti nebun? Si din ce mai traim?
- Ei din ce? ... Din pensie ...
- Poate dintr-a lui Mitica, pentru ca ale noastre s-au dus ... de la telefon ...
- Cum?! Iar ne-au micsorat astia pensiile?
- Nu, draga, dar le-au scumpit pe celelalte ...
- Nenorocitii!!! Nu mai platesc intretinerea ... nici telefonul ... nici curentul ... nu mai platesc nimic ...
- Orice, numai sa nu incepi iarasi! Te rog!
- Ce sa nu incep, draga, ce sa nu incep? Am ajuns sa traiesc intr-o lume anormala! Nimic nu mai e cum era odata!!! Toate sunt intoarse pe dos! ANORMAL!!!
- Inceteaza, te rog! Au inceput vecinii sa ne bata in tavan ...
- Da-i dracului ... de... de... nebuni ... aici eu sunt stapanul ... eu fac legea in casa mea ...
- Esti nebun!!!!
- Ba voi, voi sunteti toti nebuni! Eu sunt singurul om normal ramas pe Pamantul asta ... Pentru ca asa vreau eu!!!!
002.285
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan stancu
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 487
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
dan stancu. “nebunul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-stancu/proza/123467/nebunulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
