Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

nebunul

3 min lectură·
Mediu
-Unde imi e palaria? - Pe cuier, langa camasa cea roz. - De ce mi-ai pus-o langa camasa cea roz? Stii bine ca locul ei este langa camasa albastra ... aceea ... cu ... cu ... picatele ... - Ce importanta are unde ti-am pus palaria, cata vreme e oricum pe cuier? - Are! Bineanteles ca are! E ca si cum m-ai intreba ce importanta are faptul ca stelele sunt aranjate intr-un anumit fel cata vreme sunt tot pe cer. Auzi la ea, \"ce importanta are?\" - Bine, dar nu e acelasi lucru ... - Ba e! E! Pentru ca eu vreau sa fie! Poate pentru Mitica, vecinul, nu e, dar pentru mine e! E palaria mea! - Of, Doamne, pe masura ce imbatranesti devii tot mai incapatanat si mai ursuz ... Mi-ai mancat tineretea cu teoriile tale si acum musti cu aceeasi placere, ba poate inca mai mare si din batranetile astea nenorocite... - Ei, hai, nu intoarce vorba ... Stii bine ca am dreptate! Plec! - Pleaca! Asa o sa am si eu cateva clipe de liniste ... Liniste ... - Atata te plangi, femeie ... De la un moment dat incolo o sa ai parte de atata liniste ca or sa te doara urechile de liniste ... Unde mi-ai pus fularul? - E sub palarie! Daca o sa ridici palaria o sa-l gasesti! De ce ma tot intrebi pe mine unde-ti sunt lucrurile? - Pentru ca asa vreau eu! De-aia! - Dar nu e normal ... Ar trebui sa stii si singur de ele ... - Pentru Mitica poate nu o fi normal, dar pentru mine e! - Toata viata m-ai intrebat pe unde iti sunt lucrurile... - Pai vezi?! Si pentru ca tot a venit vorba, unde imi sunt ... - Pe frigider, langa factura de curent. Acolo iti sunt manusile ... - Da, le-am gasit ... Plec sa platesc curentul ... si telefonul ... si intretinerea ... si ... - Esti nebun? Si din ce mai traim? - Ei din ce? ... Din pensie ... - Poate dintr-a lui Mitica, pentru ca ale noastre s-au dus ... de la telefon ... - Cum?! Iar ne-au micsorat astia pensiile? - Nu, draga, dar le-au scumpit pe celelalte ... - Nenorocitii!!! Nu mai platesc intretinerea ... nici telefonul ... nici curentul ... nu mai platesc nimic ... - Orice, numai sa nu incepi iarasi! Te rog! - Ce sa nu incep, draga, ce sa nu incep? Am ajuns sa traiesc intr-o lume anormala! Nimic nu mai e cum era odata!!! Toate sunt intoarse pe dos! ANORMAL!!! - Inceteaza, te rog! Au inceput vecinii sa ne bata in tavan ... - Da-i dracului ... de... de... nebuni ... aici eu sunt stapanul ... eu fac legea in casa mea ... - Esti nebun!!!! - Ba voi, voi sunteti toti nebuni! Eu sunt singurul om normal ramas pe Pamantul asta ... Pentru ca asa vreau eu!!!!
002.285
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
487
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

dan stancu. “nebunul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-stancu/proza/123467/nebunul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.