Poezie
Idila
1 min lectură·
Mediu
Idila,
Intr-o zi frumoasa Doamnă,
Ce din turnu-i priveghea,
Arunca și o privire,
Intr-o doară...la baiatul ce trecea!
Plină de singurătate,
Și cu inima chiar grea
Căuta șoptit să spună,
Ceea ce o apăsa !
El zambindu-i ștrengăreste,
Așteptand-o parc’-un veac,
O fixă adanc cu ochii,
Cu dorintă si cu drag !
Și așa-ncepu idila,
Intr-o zi chiar dintr-odat’,
Dintre Zoe cea vestita,
Și cu Rică cel ciudat !
Toata lumea este a lor,
Platon veni insuși martor,
In clipita de iubire
Ce plutea ca și un nor !
Dară Eros ...geloasă fire
Chiar nu a mai suportat ,
O așa mare iubire,
Cu-o femeie și-un bărbat !
Și mi-l luă pe Rică o vreme,
Și mi-l du departe tare,
Iar pe Zoe cea iubită ,
O lăsă cu - Ali cel mare !
Cum să judeci ce-i mai bine?
Cand iubirea feste joacă,
Cu-ale lor dorinte-n vine ,
După placu’-i ...ca pe soartă
Insă Platon cel șiret,
Le dădu cate-o scanteie
Ce rămane-n veci ascunsă,
Numa-n inimă să steie !
001511
0