Poezie
Realitate
1 min lectură·
Mediu
REALITATE
Buciumul zorilor ce-au venit,
Deșteaptă-ntr-o clipă glasul iubirii
Trimisă pe aripi din asfințit
De-o inimă plină...stapâna zidirii!
Simțirea mea cea pentru tine
E lacrima curată a durerii,
Pentru nefericirea ta știi bine
Trăită lin la marginea răbdării!
Destinul frunzei ce-a căzut
Pașea ades în umbra ta,
Șoptind mereu ca te-ai pierdut,
În lupta veșnică cu soarta.
Precum pe cer au strălucit
De mii de ani, aceste stele,
Așa de mult eu am dorit,
Să te înalț la ele!
Poate pe crucea ta de vis
Pe-un colț de pe răscruce,
Se vede chiar numele-mi scris,
Menit o mâna să-ți apuce!
Ești o frumoasa-ntre femei
Ca nufărul cel alb pe lac,
Iar de ți-e frică făr’temei
Adu-ți aminte că te plac!
001585
0