Poezie

Departe

1 min lectură·23 octombrie 2014

Mediu

Departe,

Toamnă , grăbită mi-ai părut

Cu ploaia ce picură tristețea ei,

De-a ne lipsi al soarelui sărut,

Deși odihnea liniștit pe alei !

Sufletul, chiar trist mi-l port

Pe străzile mai mult pustii,

În temnița trupului consort

Zdrobit de multe dorințe vii !

Și parcă n-ar fi fost de-ajuns,

Tu , muză de departe

Că ai plecat mai mult pe ascuns

De am pierdut și-a tale șoapte !

Demult, chiar am sperat

O veste de la tine,

C-un dor rămas neîmpăcat

Sau ,chiar te-ai depărtat de mine?

Precum iubirea începută

În miez de noapte adâncă

Chiar mii de doruri spun în cor,

Pe unde-mi umbli încă?

Fiind în lume Feți-Frumosi

La tine să se închine,

O grijă am și-o spun deschis

Te mai gândești la mine ?

Cu greu o fi a mă vedea

În ochii tăi cei verzi,

Și-un semn de-al tău de m-o chema

Măcar în voce ai să mă vezi !

Nostalgic sunt și dor îmi este

De râsul tău cel cristalin

Aievea dar ce se găsește

În sufletul mărit divin !

001.067

Dan Soimaru. “Departe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-soimaru/poezie/14058422/departe

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.