Poezie
Felina
1 min lectură·
Mediu
Felina,
M-am retras departe de lume,
Însingurat de veșnicele gânduri,
Și toate-s legate parcă de-un nume,
Greu de rostit făr’ să te tulburi !
Curajul dresorului eu am avut,
Să stau în cușcă cu o felină,
S-arunc și cheia într-o grădină,
Urmandu-i privirea verde sublimă!
O clipă de liniște anunță furtuna,
Ambii titani aruncă armura,
Parcă-i mai slabă zeița Fortuna,
Dar își revine și mușcă cu gura !
Micul actor este rănit,
Devine chiar și sclavul iubirii,
Sedus de mișcările vechiului mit,
Prins în capcana cea dulce a firii!
În locul iubirii răceala-i apare,
Timpul e scurt și totul dispare,
Surpriza e mare ...inima-l doare,
Și-n pieptu-i bate mult mai tare!
Cuprins de teamă că o va pierde,
S-așează încet cu fața în sus,
Se hotărî de-a fi răpus,
Și-un licăr de iubire vede!
001283
0