Poezie

Tristețe

1 min lectură·8 noiembrie 2012

Mediu

Tristețe,

Singur mergând pe cea cărare,

Mă lupt cu gândurile multe,

Făr’ a avea un pic răbdare,

De-a Te-nțelege pe tăcute !

Lucid eu Te-am trădat îndeosebi,

Pe Iuda chiar l-am întrecut,

Găsind motive pentru orbi,

Când adevăru-i neplăcut !

Departe sunt de a primi,

Pe duhul Tău Prea Sfânt,

Și trist de-a nu mă osteni,

Mai mult pe acest pământ!

Mă-ntreb ce-o fi peste un timp,

Doar Tu le știi pe toate,

Că n-oi rămâne doar un tâmp,

Legat în amăgiri deșarte!

Tu ai văzut că-n inima-mi,

Mai am o biată licărire,

Ce bate numai printre patimi,

Ca să-Ti dea slăvire !

Și m-au rănit când în genunchi,

O rugă am vrut să iasă,

Să strig cuminte din rărunchi,

Spre partea cea aleasă !

Cum aș putea să îndrăznesc?

Trecutul greu m-apasă !

Iar cele rele din lumesc,

Mă cheamă la pedeapsă !

Tu ca un Tată m-ai iubit,

Având mereu răbdare,

Și doar binețe ai dăruit,

Deși cădeam înc-o încercare!

Cu mila Ta voi răstigni,

Păcatele-mi pe cruce,

Și sufletu-mi s-o primeni,

Iar roadă va aduce !

001.196

Dan Soimaru. “Tristețe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-soimaru/poezie/14017628/tristete

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.