Poezie
Tristețe
1 min lectură·
Mediu
Tristețe,
Singur mergând pe cea cărare,
Mă lupt cu gândurile multe,
Făr’ a avea un pic răbdare,
De-a Te-nțelege pe tăcute !
Lucid eu Te-am trădat îndeosebi,
Pe Iuda chiar l-am întrecut,
Găsind motive pentru orbi,
Când adevăru-i neplăcut !
Departe sunt de a primi,
Pe duhul Tău Prea Sfânt,
Și trist de-a nu mă osteni,
Mai mult pe acest pământ!
Mă-ntreb ce-o fi peste un timp,
Doar Tu le știi pe toate,
Că n-oi rămâne doar un tâmp,
Legat în amăgiri deșarte!
Tu ai văzut că-n inima-mi,
Mai am o biată licărire,
Ce bate numai printre patimi,
Ca să-Ti dea slăvire !
Și m-au rănit când în genunchi,
O rugă am vrut să iasă,
Să strig cuminte din rărunchi,
Spre partea cea aleasă !
Cum aș putea să îndrăznesc?
Trecutul greu m-apasă !
Iar cele rele din lumesc,
Mă cheamă la pedeapsă !
Tu ca un Tată m-ai iubit,
Având mereu răbdare,
Și doar binețe ai dăruit,
Deși cădeam înc-o încercare!
Cu mila Ta voi răstigni,
Păcatele-mi pe cruce,
Și sufletu-mi s-o primeni,
Iar roadă va aduce !
001175
0